Page 279 - dosar presa 2012 stoiciu 2

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE DIN BUCUREȘTI

REFERAT
Privind teza de doctorat a domnului IURI CONSTANTIN ISAR

O temă care aparent este doar pentru artiștii specializați în tehnicile și manierele de imprimare respectiv GRAVURA este prezentată în
teza de doctorat cu titlul ”Spontaneitate și rigoare în universul gravurii”
Cele două componente ale acestui gen de artă au evoluat și evoluează în mod constant sub influența modificărilor survenite în civilizația
contemporană prin apariția tehnicilor și manierelor de imprimare digitale computerizate.
Dacă până nu demult acest gen de artă era studiat doar din prisma gravorului ca tehnician, astăzi nu ne mai putem imagina gravura fără
interdependențele creativității (spontaneitatea) și cel al meșteșugului (rigoarea).
Acest domeniu până nu de mult doar amintit ca meșteșug a devenit problemă de studiu cu înțelesul corect în paleta largă a artelor vizuale
din acest început de secol al XXI- lea.
Teza doctorandului Isar Iuri, conducător științific Prof. Univ. dr. Mihail Mănescu, face un studiu riguros al elementelor fundamentale din gravură,
atât din perspectiva teoretică filozofică, estetică cât și din aceea a practicianului cu imediate aplicații plastice creative.
Ca, plastician și coleg de breaslă, nu pot să nu remarc nevoia ca acest studiu să fie cunoscut de cât mai mulți adepți ai acestor tehnici și
tehnologii, pentru o mai bună însușire a mecanismelor teoretice și plastice, având în vedere, că sunt tot mai des folosite în exprimările conceptuale
plastice cotidiene.
Menționez, încă de la început o meritorie strădanie în care sunt dezvoltate considerații istorice, tehnice și tehnologice privind teritoriul
vast al gravurii, și aceasta ținând cont de relativa lipsă a literaturii de specialitate la noi.
Parcurgerea tezei ” ”Spontaneitate și rigoare în universul gravurii”, ne obligă în primul rând la aprecieri de ordin cantitativ. Autorul își
începe demersul prin: ”Argument” în domeniul pe care îl va explora prezentând înțelesurile celor doi termeni folosiți spontaneitatea și rigoarea.
Astfel pentru autor spontaneitatea este similară dorinței de exprimare și eliberare a trăirilor și atitudinilor generate de sentimente, marcată, nu
în cele din urmă, de talentul sau geniul creator iar rigoarea demersul lent, laborios, ce presupune etape și procese și procedee de lucru în vederea
realizării unei imagini cu un conținut de semne plastice pe un suport, prin reproducere, transpunere ori multiplicare (pag. 7).
În ”Introducere – Comunicarea prin Gravură” autorul face o dizertație printr- o analiză pertinentă, bogat ilustrată, a etapelor comunicării
umane prin tema mesajului cu ajutorul artei, comunicarea explicită- comunicarea metaforică, eficiența comunicării prin repetarea mesajului (tirajul
gravurii), relația text- imagine (gravura ilustrație, gravura tipar, gravura gen în sine). Vocația de plastician și pedagog îl îndeamnă să facă o întrebare
retorică: ”Oare ce ar fi putut exista înaintea cuvântului, sau a unei forme desenate sau incizate? Probabil, gândul....” (pag. 12)
În capitolul I ”Gravura – tema multiplicării în artă” doctorandul, descifrează termenii a crea, a face, creația artistică, unicitate, irepetabil, personalitatea
artistului, singularitatea, gestul, semnul plastic folosindu-i ca argument în definirea operei unice atât din punct de vedere istoric cât și estetic
filosofic.
În cel de-al doilea subcapitol ” Nevoia de multiplicare” Iuri Isar găsește un argument solid dar în același timp subtil în sprijinul ideii că
orice multiplicare presupune un element unic, astfel la pag. 78 spune: ”Gravurile, prin definiție, există în mai multe exemplare; cum să judeci valoarea
individuală din punct de vedere critic și economic? Pentru a- și găsi locul, gravura a trebuit să împace noțiunea de autor cu natura sa și să găsească
cum să- și construiască o aură ce- i va da creditul operei de artă. De exemplu, s-a eliminat problema multiplicării prin inventarea conceptului de
ediție limitată. Limitând numărul de reproduceri, se creează un compromis între opera unică și opera reproductibilă la infinit. ”
În capitolul al II- lea autorul ne face o incursiune în istoria tehnicilor și manierelor gravurii atât ca înlocuitoare ale tiparului cât și ca genuri artistice
în sine. Astfel, de la pag. 80 la pag. 167 avem subcapitolele ”Tehnici Fundamentale de Gravare: săpare, incizare, desen pe placa litografică”, ”
Tehnologizarea meșteșugului gravurii- Tipuri fundamentale de tipar: Înalt (zincografie), Adânc (tiefdruck) și plan (ofset)”, ” Instaurarea
gravurii ca artă majoră, prin impunerea dificultăților de figurare și imprimare”. Acuratețea și limbajul explicit prin exemple clare și precise atât prin
imagini cât și prin analiza individuală a fiecărui artist gravor, caracterizează această parte din doctoratul domnului Isar Iuri. Trebuie menționată
referirea la artiștii români care s-au folosit de acest gen Theodor Aman și Constantin Stahi. Totodată îmi par utile reperele din punct de vedere istoric
în evoluția gravurii de la acest sfârșit de capitol. (pag. 166).
Odată cu capitolul al III- lea doctorandul ne descifrează ”Conceptul de proiect în gravură” prin subcapitolele ”Noțiunea de proiect”,
”Proiectul în artă- cercetare”, ”Momente ale proiectului”, ”Proiectul în conjunctura artelor plastice”, ”Proiectul în conjunctura artelor ce țin de
comanda socială (cu utilitate publică)”, ”Particularități de abordare a proiectului în artele grafice- Gravura”, ”Mari maeștri și proiectele lor”, ”Nevoia
de proiect”. Astfel, pornește de la concluzia primară că: ”proiectul este pasajul dintre cercetare și produsul finit, iar proiectarea înseamnă a propune,
a plănui, ea reprezintă o acțiune, o atitudine ce presupune conștientizarea unor stări și informații anterioare, pe care le prezentăm într-o formă ce
anticipează finalitatea.” (pag. 169). Îmi pare relevantă concluzia din subcapitolul intitulat ”Nevoia de proiect” (pag. 188), ” Proiectul va răspunde
întodeauna cerințelor impuse de tehnicile de lucru”. Imaginile cu lucrările personale: ”Epistola”, ”El”, Proiectul şi decorul de teatru pentru “De- ale
Carnavalului” de I.L. Caragiale întregesc ideia necesităţii unui proiect cu elaborare riguroasă a unor forme figurate spontan
“Transpunerea în gravură” este capitolul al IV- lea. În subcapitolul “Transpunerea proiectului” autorul pentru a clarifica tema principlală
a spontaneităţii şi a rigorii spune: “ În perioadele în care gravura avea cele mai mari răspunderi, gravorii timpului încercau o translatare cât mai
fidelă a desenului pe placa de gravat. În ziua de azi, acest pasaj poate fi sărit cu mare uşurinţă de foarte mulţi artişti, în numele libertăţii, şi pentru a
nu consuma stările unice ale creaţiei”. Analiza psihologică din acest capitol nuanţează şi lămureşte partea raţionala şi afectivă prezente de cele mai
multe ori concomitent în actul creator, fiind încă un argument în favoarea cercetării din teza de doctorat al domnului Iuri Isar.
Capitolul al V- lea “Proiecte de instruire plastică fundamentală, care asigură accesul la tehnicile gravurii”, prezintă prin îndelungata
activitate pedagogică a doctorandului, metode, tehnici de lucru, modalităţi de cercetare şi experimentare şi forme de activităţi ce pot asigura accesul
la tehnicile de gravură şi imprimare. Odată cu afirmaţia: “În viaţa fiecărui artist, există o perioadă pregătitoare, de început, ce este, de multe ori pe
nedrept, uitată sau nebăgată în seamă” Iuri Isar ne prezintă atitudinile şi demersurile personale pentru ca acest gen de artă care este GRAVURA să
fie înţeles şi practicat atât cu profesionalism meşteşugăresc cât şi cu plăcerea afectivă a artistului creator prin modalităţi de exprimare liberă şi fără
constrângeri tehnice sau estetice.
În anexa “Expoziţia – Amintiri din relitatea imediată” autorul ne prezintă prin imaginii ultima sa expoziţie personală care are la bază
exact demersul de cercetare al tezei sale de doctorat ”Spontaneitate și rigoare în universul gravurii”
Bibliografia bogat nuanţată reprezintă ultima parte a doctoratului

279