Page 159 - TRANSFERUL IMAGINII DIGITALE PE PANZA

compus dintr-o tijă de oţel dur cu secţiunea pătratică sau rombică. Una dintre extremităţi este tăiată oblic
sub un unghi de 45 de grade pentru a forma o muchie tăioasă. La celalălt capăt se află un mâner de lemn în
formă de ciupercă. Tehnica de imprimare se realizează după următorul procedeu: se aplică cerneala pe toată
suprafața plăcii, apoi se şterge în aşa fel, încât să rămână pline doar şanţurile adâncite ale desenului. Prin
presarea puternica a foii de hârtie pe întreaga suprafaţă a plăcii, se obţine stampa finală. Desigur, imprimarea
fiecărui exemplar pretinde aplicarea cernelii prin acelaşi procedeu.
Pentru tiraje limitate, placa se anulează după încheierea seriei.

GRAVURA ÎN ADâNCIME - Săparea sau incizarea compoziţiei în profunzime (taille douce) în general pe o
placa de metal cu ajutorul unui instrument ascuţit sau cu acid.
Caracteristici: Semitonurile se realizează prin intersecţiile de linii ordonate sau dezordonate, dar ele mai pot fi
obţinute şi prin transferarea unor cantitaţi mai mari sau mai mici de cerneală corespunzatoare adânciturilor
gravate. Această din urmă posibilitate reprezintă cel mai specific atribut al gravurii în adâncime. Linia este
precisă şi expresivă.

GRAVURA COLORATĂ - amestec substractiv şi a la poupee (aditiv)
Totalitatea procedeelor de a obţine imagini în culori, pe baza unor suporturi gravate în metal, lemn sau piatră
litografică.
La gravura pe metal în adâncime există doua maniere de obţinere a gravurii colorate: amestec substractiv, prin
transparenţă şi a la poupee prin amestec fizic al culorilor.
Amestecul substractiv se realizează prin suprapunerea mai multor plăci pentru fiecare culoare, negrul şi
culorile fundamentale.
“A la poupee”- înseamnă folosirea unei plăci de metal care în momentul încerneluirii primeşte toate culorile în
acelaşi timp, repartizate cu o serie de tampoane.

GRAVURA IN RELIEF- tehnica ce prin vechimea apariţiei, prin impunerea legilor domeniului, a stat la
baza tuturor tipurilor de gravură. Se bazează pe folosirea unei suprafeţe plane, ocolite de dălţi, care sapă in
jurul acesteia. Suprafaţa plană, deci cea activă, este, in principiu, transpunerea unui desen, a unei imagini
plastice intenţionată de artist. Realizarea unei asemenea planşe de lemn poate avea două variante: una,
mai la îndemână, curentă, constând în debitarea lemnului de-a lungul fibrei, precum se obţin scândurile în
construcţie, alta prin tăierea trunchiului secţionând fibra. În cadrul acestei tehnici, mai avem un procedeu de a
realiza suprafeţe active prin săparea într-un material sintetic denumit generic linoleum.

159