Page 10 - dosar presa 2012 stoiciu 2

Dosar presă florinSTOICIU

Stoiciu ne învaţă că omul - ivit pe placa gravorului din întreţeserea traseelor semne, a umbrelor
catifelate şi a luminilor deloc saturate ale aquatintei - poate fi, simultan, parte a cosmosului, dar şi
cosmosul însuşi.

Prof. Univ. Dr. Cristian Robert Velescu
Bucureşti, martie 2011
Şef Comisia de Calitate
Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti

Se cuvine, înainte de toate, să identificăm, odată cu inceperea şi desfăşurarea într-o
singură zi, pe parcursul a două-trei ceasuri, a unui dens şi apreciabil eveniment artistic, ca o triplă
performanţă.
Este vorba de o complexă DEMONSTRAŢIE, din care le vom reliefa pe cele trei, cu cea mai
semnificativă contribuţie la activitatea de instruire artistică a universităţii noastre dar şi a seriei de
evenimente expoziţionale pe care aceasta, cu o consecventă preocupare, le-a patronat în ultimii
ani.
Mai întâi, merită apreciată surprinzătoarea dar înţeleapta alegere pentru acţiunea de azi, a
unui spaţiu aparţinând demisolului.
Acesta, cu o evidentă destinaţie de asigurare a bunei funcţionări a unor instalaţii, candidează
astăzi, iată, la vocaţia culturală. Deşi generos ca întindere, el este relativ îngust, dar ingenioasa
alegere a dimensiunii lucrărilor, precum şi prezentarea celei mari, centrale, cu un bun unghi de
observare, creează premise credibile pentru o posibilă expoziţie.
În consecinţă, demisolul a devenit un spaţiu expoziţional complementar, pentru universitatea
noastră şi, începând de mâine, poate invita la provocări similare, pe alţi colegi ai noştri, artişti-
profesori…
Mai apoi, trebuie evidenţiat un alt aspect al demonstraţiei, cu valoare de confirmare şi de
relansare a unei teme incitante în viziunea estetică a contemporaneităţii.
Este vorba de vocaţia semnificantă şi evocatoare a FRAGMENTULUI.
Nu doar prin familiara demonstraţie a unui Mandelbrot, prin a sa teorie a fractalilor, unde
FRAGMENTUL deţine şi probează date despre ÎNTREG, sau prin eficienta pledoarie a fragmentului
de hologramă, care are aceeaşi virtute, ci chiar printr-o pură demonstraţie plastică.
Florin Stoiciu, fără trucuri de retuşuri ale cadrării, pentru că fragmentele sale, prin simplă
alăturare, recompun ÎNTREGUL, face o convingătoare demonstraţie a capacităţii secvenţei de a da
mărturii estetice despre imaginea completă.
Fiecare imagine mică, are astfel propria sa tensiune vizuală, izbutind, în acelaşi timp să
presimtă şi să dea mărturie asupra calităţilor estetice ale întregului.
Nu poate fi vorba de o naivă interpretare despre realizarea unei lucrări mari, mai apoi
secţionată în fragmente.
E mult mai degrabă vorba despre o gândire a fragmentelor, capabile de a forma, prin
reconstruire, un ÎNTREG…
Acest menţionat mai sus aspect al demonstraţiei, se constituie, în opinia noastră, în cea mai
proeminentă contribuție teoretică a colegului Stoiciu.
Nu în cele din urmă, ar fi de menționat și dimensiunea pedagogică a demersului său. Florin
Stoiciu și-a atenționat atât colegii mai tineri din catedră cât și studenții care frecventează cursurile
de gravură, asupra temei, rosturilor și mijloacelor prin care intenționează să facă față.
Laborioasele tehnici din perimetrul aquatintei, au fost remodelate către posibilitatea de
folosire a imaginii fotografice, prin exerciții foarte specifice. Toate tentativele acestei aventuri, cu

10