Page 11 - gestul in xilogravura FLORIN STOICIU 2018 internet

florin stoiciu

în sine. Uită-te, vezi și fă ceea ce simți, și atunci o lucrare va fi
doar a ta. Te reprezintă, și te mulțumește fără să faci nici un efort
rațional cerebral. Lasă să zburde mâna împreună cu gândul. O
să iasă o linie mai strâmbă, mai altfel decât geometriile învățate.
Vor fi ale tale. Știm foarte bine că o stare nu poate fi definită. Ne
trezim că spunem. „ fă ceva, fă și tu un gest de bunătate”.
Acum, ca să mă întorc la demersul meu, pot să spun
că toată această încărcătură cantitativă a unor experiențe
personale poate fi tradusă prin semne recognoscibile datorită
unor mișcări spontane ale gândului și implicit ale mâinii care
controlează ustensilele folosite. În xilogravură întâlnim cel mai
bine melanjul dintre artist și meșteșugar. Vorbesc de acei artiști
care își construiesc singuri tot demersul, de la gând la imaginea
finală datorată unei imprimări. Adeseori pornim o lucrare de
la un gest primar pentru ca mai apoi prin meșteșug să croim
rațional o formă dintr-o poveste. Alteori pornim cu un savant
pachet de gândire compozițională, pentru ca la final să venim
cu un gest ca să revigorăm amorțeala imaginii. Nu am făcut
altceva decât să-mi demonstrez că o stare printr-un gest al
unei pensule poate să înobileze o materie care poate fi amorfă.
Ce poate fi mai frumos, ca din câteva linii și puncte să creezi
un evantai atât de mare de stări , sentimente și materialități
complexe? Poate aici se regăsește cel mai bine dictonul:
„Minimum de mijloace, maximum de expresie”.
Am realizat după mulți ani că orice tehnică poate
fi abordată cu ușurință prin materialele specifice, datorită
meșteșugului învățat. Subconștientul lucrează perfect cu
raționalul într- o tehnică aparent seacă și fără de viață. Trebuie
să ne gândim că lemnul trăiește, că este viu. Noi trebuie să îi
dăm ceea ce își dorește, puțină căldură și dragoste gestuală a
unei stări efemere. Poate părea poetic, dar la urma urmei, noi
artiștii vizuali nu suntem altceva decât niște poeți ai imaginilor.
Atât timp cât mie îmi place o imagine, în mod cert voi găsi
undeva pe cineva care va empatiza cu mine sau cu imaginea
creată. Adeseori, unele lucrări care nu- mi mai plăceau, erau
apreciate de alți prieteni sau cunoscători ai artelor frumoase.
Este posibil ca eu să mă fi îndepărtat de gestul și starea mea
inițială pentru ca mai apoi altcineva să se regăsească în starea
și gestul meu. Xilogravura este un copil care așteaptă să fie
modelat. Orice greșeală în modelare este irepetabilă. Un gest

11