Page 284 - dosar presa 2012 stoiciu 2

Dosar presă florinSTOICIU

II. 2. ” Funcțiiale portretului în sculptura spațiului eclesial, perimetrul religios apusean față de cel răsăritean- studiu comparativ.”
II. 3. ” Atributele specifice și maturizarea genului portretului în perimetrul spiritual al Renașterii- pictura italiană, flamandă, germană- în
Clasicism- pictura și sculptura franceză, engleză, spaniolă- Impresionism și arta secolului al- XX- lea.”
Prin aceste trei subcapitole autorul reușește să lămurească pe deplin, pornind de la o primă reprezentare a unei fețe umane descoperită
într-o grotă din Vilhonneur, lângă Angouleme (Franța) legăturile fizice și psihologice, să anuleze clivajul între omul exterior și omul interior, să
contracareze disimularea.
Maniera de reprezentare a chipului uman poate fi regăsită în toate imaginile atent selectate pentru exemplificare. Trebuie menționată
această atenție pe care autorul o acordă analizei prin imagine a principalelor momente istorice din artele vizuale.
”Percepție, figurare, expresivizare în arta portretului” este cel de-al III-lea capitol.
Odată cu mediile specifice și procesele percepției de tip artistic în arta portretului doctorandul definește devenirea imaginii care reprezintă
metamorfoza obiectului primordial și Anti- devenirea imaginii trecerea existentelor imaginii prin filtrul dynamis-ului întemeietor al unei noi lumi-
opera de artă. Astfel, relația dintre devenire și anti-devenire nu este antinomică ci complementară devenirea- ca transformare a unor stări ontologice
originare- reprezintă temelia viețuirii imaginii ca anti-devenire care generează inter- manifestarea gnoseologică a nivelurilor ontologice, specifice
realității artistice.
Prin definirea fețelor cunoașterii: onoma, eikon, eidos, eidolon, symbolon autorul demonstrează că arta nu este o copie fidelă a
obiectualului, ci este reprezentarea interiorității artistice care desăvârșește realul, imaginația transformând obiectivalul în imagine – simbol.
În subcapitolul ” Modalității de expresivizare plastică în arta portretului” autorul prezintă cele patru tipuri de teorie:
1. Teoria mimetică în care lumea este un cosmos rezultat din ordonarea de către zei a elementelor preexistente ale lumii.
2. Teoria cathanică- ritualul de purificare a sufletului cu diverse prilejuri ritualice ori de sărbătoare.
3. Teoria iluzionistă- este o prelungire a teoriei mimesis- ului, o variantă extremă și negativă a ei. Dacă mimesisu- ul este o imagine a ceva,
iluzia este o imagine fără fundament, o imagine a nimicului.
4. Perspectiva- una dintre cele mai eficiente metode de a reprezenta profunzimea și distanțele intr-o imagine.
Capitolul al IV- lea ” Identificare și impunere subiectivă a temei portretului” prezintă abordări personale prin imagine a autorului asupra genului
artistic dezvoltat în teza de doctorat.
La pag. 246. Concluzii doctorantul afirmă: ” Prin urmare în sfera conceptului de artă intră și cunoașterea dar și îndeplinirea unei activității
după o regulă”.
Lucrarea elaborată de Anton Șevțov atinge cu maximă competență tema fundamentală a portretului în artele plastice, având ca țintă
reprezentarea ca gen artistic în sine.
Îndelungata experiență de practician creator în unele specii ale artelor vizuale permite autorului o analiză din ”interior” a faptelor prezentate
cu maximă exigență științifică, la care mai adaug confirmările expoziționale numeroase la care artistul a participat în țară și în străinătate.
Pentru încheiere consider că lucrarea ”Portretul între dăinuire și șanse actuale de expresie plastică” îndeplinește toate condițiile pentru a
fi susținută ca teză de doctorat, în ședință publică, și motivează fără echivoc, acordarea titlului de Doctor în Arte Vizuale domnului asist. Univ. Anton
Șevțov.
Totodată, vom susține, în cadrul comisiei de referenți, atât acordarea calificativului “foarte bine” cât și a distincției propuse de președinte.

Data: 2010-12-08
Conf. Univ. dr. Florin Stoiciu

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE DIN BUCUREȘTI
REFERAT

Privind teza de doctorat a domnului OVIDIU IONESCU

O temă care aparent este doar pentru artiștii specializați în artele ceramicii este prezentată în teza de doctorat cu titlul ”Argila- Mediu fundamental
în ceramică”
Această componentă a artelor vizuale a evoluat și evoluează în mod constant sub influența modificărilor survenite în civilizația contemporană.
Astăzi nu ne mai putem imagina artele vizuale tradiționale fără interdependențele artelor aplicate cum este în cazul de față ceramica.
Acest domeniu până nu de mult doar amintit ca meșteșug a devenit problemă de studiu cu înțelesul corect în paleta largă a artelor vizuale din acest
început de secol al XXI- lea.
Teza doctorandului Ovidiu Ionescu, conducător științific Prof. Univ. dr. Mihail Mănescu, face un studiu riguros al elementelor fundamentale din
ceramică, atât din perspectiva teoretică filozofică, estetică cât și din aceea a practicianului cu imediate aplicații plastice creative.
Ca, plastician și coleg de breaslă, nu pot să nu remarc nevoia ca acest studiu să fie cunoscut de cât mai mulți adepți ai acestor tehnici și tehnologii,
pentru o mai bună însușire a mecanismelor teoretice și plastice, având în vedere, că sunt tot mai des folosite în exprimările conceptuale plastice
cotidiene.
Menționez, încă de la început o meritorie strădanie în care sunt dezvoltate considerații istorice, tehnice și tehnologice privind teritoriul vast al
ceramicii, și aceasta ținând cont de relativa lipsă a literaturii de specialitate la noi.
Parcurgerea tezei ”Argila- Mediu fundamental în ceramică”, ne obligă în primul rând la aprecieri de ordin cantitativ. Autorul își începe demersul prin:
Introducere în domeniul pe care îl va explora prezentând înțelesurile celor patru elemente de bază ce intră în structura ceramicii- pământul, apa,
focul și aerul. Astfel: apa este matricea tuturor posibilităților de existență primul element și cel mai bogat în reprezentări, aerul este elementul activ
și masculin prin excelență este mediul prielnic luminii, zborului, parfumului, culorii, vibrațiilor interplanetare, el este calea de comunicare dintre
cer și pământ, focul este principiul creativ și distructiv, în continuarea unei metafizicii a purității, pământul este Mama, născătoarea de forme vii așa
cum îl vede Mircea Eliade.
În capitolul I “ Argila- mediu fundamental în cele mai importante culturi ceramice” doctorandul, prezintă un scurt istoric demonstrând că ceramica

284